Refugee status granted after final wxtradition decision requires special review before surrender
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia penală
Decizia nr. 939/2025
Decizia nr. 939
Şedinţa publică din data de 24 decembrie 2025
Deliberând asupra contestaţiei formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 187/F din data de 19 decembrie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în temeiul art. 597 alin. (4) raportat la art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a din C. proc. pen., a fost admisă contestaţia la executare formulată de judecătorul delegat la Biroul de Executări Penale de la Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală.
S-a constatat că există o împiedicare la executarea sentinţei penale nr. 115/F din 26 septembrie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, definitivă prin decizia penală nr. 693 din 16 octombrie 2025 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, vizând persoana extrădabilă [OMISSIS].
Totodată, s-a dispus anularea mandatului de arestare provizorie nr. 6 din 26 septembrie 2025 emis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală pe numele persoanei extrădabile [OMISSIS], precum şi a celorlalte forme de executare emise în cauză.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că la data de 17 decembrie 2025 a fost înregistrată pe rolul instanţei contestaţia la executare formulată de Biroul Executări Penale din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală, cu privire la punerea în executare a sentinţei penale nr. 115/F din data de 26 septembrie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, în dosarul nr. x/2024, definitivă prin decizia penală nr. 693 din data de 16 octombrie 2025 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, privind persoana extrădată [OMISSIS].
S-a constatat că, prin hotărârea antemenţionată, în temeiul art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, a fost admisă cererea de extrădare a persoanei solicitate [OMISSIS] formulată de autorităţile judiciare din Ucraina şi s-a dispus extrădarea, către această ţară, a persoanei solicitate [OMISSIS], cetăţean georgian. În temeiul art. 56 din Legea nr. 302/2004 s-a dispus predarea persoanei solicitate către autorităţile judiciare din Ucraina, cu respectarea regulii specialităţii, prevăzută de art. 74 din Legea nr. 302/2004.
În temeiul art. 58 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 a fost amânată predarea persoanei solicitate [OMISSIS] către autorităţile judiciare din Ucraina până la data încetării stării de război în care se află statul solicitant, dar nu mai mult de 3 luni de la data pronunţării hotărârii.
Persoana solicitată [OMISSIS] a fost arestată provizoriu în vederea extrădării, pe o perioadă de 30 zile, de la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării.
În temeiul art. 58 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus emiterea mandatului de arestare provizorie în vederea extrădării, care urma să intre în vigoare la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării.
Totodată, curtea a constatat că persoana solicitată a fost reţinută pe o perioadă de 24 de ore, începând cu data de 17 decembrie 2024, ora 15:30, până la data de 18 decembrie 2024, ora 15:30 şi apoi s-a aflat sub imperiul măsurii preventive a controlului judiciar începând din 18 decembrie 2024 până la zi.
Prin decizia penală nr. 693 din data de 16.10.2025 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2024, a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana extrădabilă [OMISSIS] împotriva sentinţei penale nr. 115/F din data de 26.09.2025 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală.
Analizând contestaţia la executare, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că, prin adresa nr. x/2024/CN din data de 20 noiembrie 2025, Biroul Naţional Interpol a informat instanţa că persoana extrădată [OMISSIS] a depus cerere de azil în România la data de 12 noiembrie 2025, procedura aflându-se în curs de desfăşurare.
Deopotrivă, a reţinut că, din adresa emisă de Inspectoratul General pentru Imigrări nr. x din data de 19 decembrie 2025 reiese faptul că Inspectoratul General pentru Imigrări, prin funcţionarul anume desemnat, prevăzut la art. 48 alin. (2) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, cu modificările şi completările ulterioare, a hotărât recunoaşterea statutului de refugiat numitului [OMISSIS] prin hotărârea nr. x/h/ML din data de 17 decembrie 2025, comunicată la 19 decembrie 2025, context în care acestuia îi sunt aplicabile drepturile şi obligaţiile beneficiarilor unei forme de protecţie internaţională, prevăzute de art. 20-21 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, cu modificările şi completările ulterioare, hotărâre ce este definitivă.
În continuare, prima instanţă a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 19 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală care prevăd că nu pot fi extrădaţi din România:
„solicitanţii de azil, beneficiarii statutului de refugiat sau ai protecţiei subsidiare în România, în cazurile în care extrădarea ar avea loc în ţara de origine sau în orice alt stat în care viaţa ori libertatea acestora ar fi pusă în pericol sau în care ar fi supuşi la tortură, tratamente inumane şi degradante”, respectiv, „calitatea de cetăţean român, solicitant de azil sau beneficiar al statutului de refugiat ori al protecţiei subsidiare în România se apreciază la data rămânerii definitive a hotărârii asupra extrădării. Dacă această calitate este recunoscută între data rămânerii definitive a hotărârii de extrădare şi data convenită pentru predare, se va pronunţa o nouă hotărâre în cauză.”
Având în vedere dispoziţiile legale anterior menţionate, reţinând că prin hotărârea nr. x/h/ML din data de 17 decembrie 2025 s-a recunoscut definitiv persoanei extrădabile [OMISSIS] statutul de refugiat în România, prima instanţă a constatat că există o împiedicare la executarea sentinţei penale nr. 115/F din 26 septembrie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, definitivă prin decizia penală nr. 693 din 16 octombrie 2025 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, vizând persoana extrădabilă [OMISSIS].
În acest sens a apreciat că, deşi persoana extrădabilă [OMISSIS] este cetăţean georgian şi a fost solicitată de autorităţile judiciare din Ucraina, recunoaşterea statutului de refugiat în România constituie un impediment legal obiectiv la punerea în executare a mandatului de arestare şi la predarea acestuia către statul solicitant.
Ţinând seama de aceste aspecte, având în vedere disp. art. 19 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004 mai sus menţionate, dar şi faptul că starea de război în care se află statul solicitant Ucraina nu a încetat, iar termenul de 3 luni stabilit în vederea amânării predării se împlineşte la data de 26 decembrie 2025, astfel încât mandatul de arestare provizorie urmează să fie pus în executare la această dată, Curtea de Apel Bucureşti a constatat că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a din C. proc. pen., existând un caz de împiedicare a executării sus-menţionate. Mai mult, punerea în executare a mandatului de arestare provizorie în vederea extrădării, la data de 26 decembrie 2025, ar contraveni dispoziţiilor imperative ale art. 19 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004, care instituie o interdicţie de extrădare a beneficiarilor statutului de refugiat.
Împotriva sentinţei penale nr. 187/F din data de 19 decembrie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală a formulat contestaţie Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Prin motivele de contestaţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a invocat netemeinicia hotărârii contestate.
În acest sens s-a susţinut că, în cuprinsul Hotărârii nr. x/h/ML din 17.12.2025, emisă în dosarul nr. x de Inspectoratul General pentru Imigrări, s-a recunoscut statutul de refugiat numitului [OMISSIS] în urma evaluării „motivelor invocate de solicitant în documentele existente la dosarul celui în cauză, precum şi în raport de situaţia din ţara de origine a acestuia”.
Totodată, s-a arătat că dobândirea statutului de refugiat nu reprezintă un impediment la executarea hotărârii de extrădare. De la momentul rămânerii definitive a hotărârii prin care a fost dispusă extrădarea şi până în prezent, singura modificare care a intervenit în ceea ce o priveşte pe persoana extrădată este dobândirea statutului de refugiat. Recunoaşterea acestui statut nu reprezintă un impediment la executarea hotărârii de extrădare, având în vedere împrejurările la care s-a raportat Inspectoratul General pentru Imigrări.
În continuare, s-a motivat că, potrivit art. 2 alin. (1) lit. e), prin sintagma „ţară de origine” se înţelege ţara al cărei cetăţean este, iar din documentele depuse la dosar rezultă că persoana extrădabilă este cetăţean georgian.
Cum statul solicitant este Ucraina, iar consecinţele la care persoana extrădabilă ar putea fi supusă în acest stat au fost analizate definitiv de instanţele care au soluţionat cererea de extrădare, parchetul a apreciat că nu sunt incidente dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a din C. proc. pen., neexistând un impediment la executarea hotărârii de extrădare.
Concluzionând, s-a solicitat admiterea contestaţiei declarate cu consecinţa desfiinţării sentinţei penale contestate şi respingerea, ca neîntemeiată, a contestaţiei la executare formulată.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 23 decembrie 2025, sub nr. x/2025, cu prim termen iniţial de judecată la data de 21 ianuarie 2026, termen care, în temeiul art. 353 alineat final din C. proc. pen., în vederea soluţionării cu celeritate a cauzei, a fost preschimbat la 24 decembrie 2025.
Examinând contestaţia formulată, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată pentru considerentele care se vor arăta în continuare:
Înalta Curte constată că, la data de 17 decembrie 2025, prima instanţă a fost învestită, în temeiul art. 554 alin. (2) C. proc. pen., cu soluţionarea contestaţiei la executare formulată de judecătorul delegat cu executarea din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală, întemeiată dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a din C. proc. pen., cu motivarea că există un impediment în executarea sentinţei penale nr. 115/F din data de 26 septembrie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, definitivă prin decizia penală nr. 693 din data de 16 octombrie 2025 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a admis cererea de extrădare a persoanei solicitate [OMISSIS] şi s-a dispus extrădarea acestuia în Ucraina.
S-a reţinut că, prin această hotărâre, în temeiul art. 58 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, s-a amânat predarea persoanei solicitate [OMISSIS] către autorităţile judiciare din Ucraina până la data încetării stării de război în care se află statul solicitant, dar nu mai mult de 3 luni de la data pronunţării hotărârii, termen care se împlineşte la data de 26 decembrie 2025.
Cu referire la impedimentul legal în executarea hotărârii, judecătorul delegat cu executarea a arătat că persoanei extrădabile [OMISSIS] i s-a recunoscut statutul de refugiat cu toate drepturile şi obligaţiile ce decurg din acest statut, prin hotărârea nr. x/h/ML din data de 17.12.2025, care i-a fost comunicată la 19.12.2025, context în care acestuia îi sunt aplicabile drepturile şi obligaţiile beneficiarilor unei forme de protecţie internaţională, prevăzute de art. 20-21 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, cu modificările şi completările ulterioare.
În ceea ce priveşte obiectul prezentei cauze, Înalta Curte arată că procedura contestaţiei la executare este calificată ca un mijloc procesual de rezolvare a situaţiilor relative la executarea hotărârii, după rămânerea definitivă a acesteia. Astfel, procedura contestaţiei la executare este o modalitate de rezolvare a cererilor sau plângerilor ocazionate de punerea în executare a hotărârilor penale. Prin contestaţia la executare nu se reclamă nelegalitatea sau netemeinicia hotărârilor penale definitive, ci nelegalitatea ce s-ar constata prin punerea în executare a hotărârii.
În procedura extrădării însă, reglementată de Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, sunt prevăzute reguli distincte, inserate în Titlul II, Capitolul I, privitoare la extrădarea pasivă.
Astfel, potrivit art. 18 din actul normativ menţionat, pot fi extrădate din România, în condiţiile prezentei legi, la cererea unui stat străin, persoanele aflate pe teritoriul său care sunt urmărite penal sau sunt trimise în judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni ori sunt căutate în vederea executării unei măsuri de siguranţă, a unei pedepse sau a unei alte hotărâri a instanţei penale în statul solicitant.
Primele limitări ale extrădării pasive sunt menţionate în art. 19 din Legea nr. 302/2004, care exceptează de la extrădare solicitanţii de azil, beneficiarii statutului de refugiat sau ai protecţiei subsidiare în România, în cazurile în care extrădarea ar avea loc în ţara de origine sau în orice alt stat în care viaţa ori libertatea acestora ar fi pusă în pericol sau în care ar fi supuşi la tortură, tratamente inumane şi degradante.
Legea nr. 122/2006 privind azilul în România menţionează în cuprinsul art. 6 că „împotriva solicitantului de azil nu pot fi luate măsuri de expulzare, extrădare sau de returnare forţată de la frontieră ori de pe teritoriul României, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 44 din Legea nr. 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului”.
Or, aşa cum s-a arătat în cele ce preced, persoanei extrădabile [OMISSIS] i s-a recunoscut statutul de refugiat cu toate drepturile şi obligaţiile ce decurg din acest statut, prin hotărârea nr. x/h/ML din data de 17.12.2025 a Inspectoratului General pentru Imigrări.
În acest context normativ, Înalta Curte constată că dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 122/2006 se completează cu cele ale art. 19 din Legea nr. 302/2004 republicată şi, fiindu-i recunoscut statutul de refugiat persoanei extrădate, în aplicarea art. 19 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 hotărârea de extrădare este supusă revizuirii:
„Dacă persoana a cărei extrădare se solicită dobândeşte calitatea de solicitant de azil ori acesteia i se recunoaşte calitatea de cetăţean român sau de beneficiar al statutului de refugiat ori al protecţiei subsidiare în România între data rămânerii definitive a hotărârii de extrădare şi data convenită pentru predare, hotărârea de extrădare este supusă revizuirii.”
Cum calea de atac a revizurii reglementată de art. 19 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată este o procedură specială, aceasta se aplică cu prioritate faţă de dispoziţiile C. proc. pen., care sunt norme de drept comun, ce vin în completarea dispoziţiilor legale precitate.
În doctrină, inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.
Din această perspectivă, contestaţia la executare formulată de judecătorul delegat la Biroul de Executări Penale de la Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală este inadmisibilă, argumentele invocate neputând fi analizate de către instanţa de fond în procedura prevăzută de dispoziţiile art. 598 din C. proc. pen., persoanei extrădate fiindu-i aplicabile regulile speciale de procedură prevăzute de art. 19 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 302/2004, ce reglementează procedura revizuirii.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va admite contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva sentinţei penale nr. 187/F din data de 19 decembrie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Va desfiinţa în totalitate sentinţa atacată şi în rejudecare:
Va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia la executare formulată de Biroul de Executări Penale din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală împotriva sentinţei penale nr. 115/F din 26.09.2025 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, definitivă prin decizia nr. 693/16.10.2025 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen. cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea contestaţiei la executare în fond şi în calea de atac rămân în sarcina statului.
În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimat, în cuantum de 377 RON, rămâne în sarcina statului.
În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit interpretului de limbă rusă de la prima instanţă se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei, iar onorariul cuvenit interpretului de limbă rusă în contestaţie se avansează din fondul Înaltei Curţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva sentinţei penale nr. 187/F din data de 19 decembrie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Desfiinţează în totalitate sentinţa atacată şi, în rejudecare:
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia la executare formulată de Biroul de Executări Penale din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală împotriva sentinţei penale nr. 115/F din 26.09.2025 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, definitivă prin decizia nr. 693/16.10.2025 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea contestaţiei la executare în fond şi în calea de atac rămân în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimat, în cuantum de 377 RON, rămâne în sarcina statului.
Onorariul cuvenit interpretului de limbă rusă de la prima instanţă se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei, iar onorariul cuvenit interpretului de limbă rusă în contestaţie se avansează din fondul Înaltei Curţi.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 decembrie 2025.